Mijloace juridice eficiente de protejare a persoanelor. Ordinul de protecție
La nivel global statisticile arată faptul că violența domestică crește, e mai frecventă, mai severă și mai extinsă pe durata măsurilor de izolare, problema fiind semnalată de către Organizația Națiunilor Unite, dar și de către unele state.
În Spania, numărul de apeluri la linia națională de urgențe a crescut cu 18% de la instaurarea izolării, iar Franța a raportat o creștere cu 30%. Niciuna dintre aceste țări nu s-a pregătit înainte de izolare pentru valul de violență în familie ce urma să vină, dar au luat măsuri eficiente pe parcurs.
Organizația Națiunilor Unite a îndemnat guvernele să ia măsuri urgente pentru siguranța femeilor în timpul pandemiei.
Nici țara noastră nu este ferită de creșterea cazurilor de violență în familie, context în care apreciem că se impune ca eventualele victime să cunoască faptul că există proceduri legale prin intermediul cărora pot fi efectiv protejate.
Cele două măsuri eficiente de combatere a violenței în familie și de protejare eficientă a victimei unei agresiuni sunt ordinul de protecție provizoriu emis de către agenții de poliție și ordinul de protecție emis de către instanța de judecată.
- Ordinul de protecție provizoriu
Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, sesizați fiind cu un caz de violență domestică, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică.
Emiterea unui astfel de ordin de către polițiști are ca scop să diminueze riscul iminent și să protejeze astfel victima violenței domestice. Riscul iminent se constată pe baza evaluării, de către agenții de poliție, a situației de fapt care rezultă din probele strânse (constatarea prin propriile simțuri, înregistrări efectuate cu mijloace tehnice, declarațiile persoanelor implicate și ale persoanelor care au asistat la actele de violență, declarațiile persoanelor care pot comunica informații cu privire la persoanele implicate în actele de violență domestică, consultarea bazelor de date, înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic și/sau de telefonie mobilă).
Pentru verificarea sesizărilor privind violența domestică și pentru obținerea probelor necesare, polițiștii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal, al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că actele de violență domestică au loc sau au avut loc în spațiile respective.
Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru a pătrunde în spațiile în care au loc acte de violență domestică sau au avut loc. Aceste acțiuni pot fi înregistrate cu mijloace audio-video sau foto din dotare, fără consimțământul persoanelor, înregistrările sau fotografiile constituind probe.
Prin ordinul de protecție provizoriu se pot dispune, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința comună;
c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
d) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
e) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute
Ordinul de protecție provizoriu se poate dispune pentru o perioadă de 5 (cinci) zile.
Nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an.
În prezent se apreciază faptul că pedeapsa prevăzută pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție este mult prea mică față de amploarea fenomenului privind violența domestică, fapt pentru care există propuneri legislative de înăsprire a pedepselor ce pot fi aplicate.
Măsurile dispuse împotriva agresorilor sunt imediat obligatorii, fără somație sau trecerea vreunui termen, iar polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse.
Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii, însoțit de formularul de evaluare a riscului și de mijloacele de probă obținute.
Procurorul decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție în termen de 48 de ore de la emiterea ordinului de protecție provizoriu.
Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia.
Imediat după confirmare, procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție de către instanță, astfel durata măsurii inițiale putându-se majora.
În situația înaintării ordinului de protecție provizoriu către instanța de judecată, durata inițială pentru care a fost dispus se prelungește, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecție, cu informarea agresorului despre acest fapt.
Ordinul de protecție provizoriu poate fi contestat în termen de 48 de ore de la comunicare, iar contestația se judecă cu citarea părților. Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă.
- Ordinul de protecție emis de către instanță
Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:
– evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
– reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
– limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
– cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
– obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
– interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
– obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
– interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
– obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
– încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:
a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție;
b) obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei.
c) verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul judecătoresc se stabilește de judecător, fără însă a putea depăși o durată de 6 luni de la emiterea acestuia.
Cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.
La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecție i se poate acorda asistență sau reprezentare prin avocat.
Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie. Judecata se face de urgență și cu precădere.
În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție și fără citarea părților, chiar și în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților.
Soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, durata inițială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecție, cu informarea agresorului despre acest fapt.
Ordinul de protecție este executoriu, iar executarea hotărârii se face fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
Hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Ordinul de protecție prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute anterior se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliției. Pentru punerea în executare a ordinului de protecție, polițistul poate intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus ordinul de protecție și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
În exercitarea atribuțiilor de supraveghere a respectării ordinului de protecție, organele de poliție pun în aplicare măsuri de prevenire a nerespectării hotărârii, care pot consta în: efectuarea de vizite inopinate la locuința persoanei vătămate, apelarea telefonică de control a victimei/agresorului, solicitarea unor informații din partea vecinilor, colegilor de la locul de muncă al victimei/agresorului, de la unitatea de învățământ frecventată de victimă/agresor sau din partea altor persoane care ar putea furniza informații relevante, precum și orice alte modalități specifice activității polițienești.
Nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an.
La expirarea duratei măsurilor de protecție dispuse prin ordin de protecție, dacă există în continuare un pericol real, persoana protejată poate solicita emiterea unui nou ordin de protecție.
Definiții:
Violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.
Violența domestică se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
d) violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu
g) violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
- În loc de concluzii
În România cele mai frecvente forme de violență domestică sunt violența verbală, fizică și sexuală, iar pentru un număr mare de persoane această stare reprezintă ”normalitatea”.
Acest mod de viață degradant este unul cu care s-au obișnuit de foarte mult timp, fiind acceptat la nivelul unor comunități întregi, uneori violențele fiind greșit definite ca forme de educare și formare a personalității (mai ales în ceea ce îi privește pe minori).
O astfel de conduită trebuie schimbată în mod radical prin intermediul instituțiilor cu atribuții specifice în acest domeniu, prin promovarea drepturilor și a procedurilor legale de combatere eficientă a violenței în familie, prin articole de impact în publicații periodice, prin afișe de informare puse în locuri vizibile, inclusiv prin campanii de informare în mediul online. De asemenea, ajutorul pe care organizațiile neguvernamentale care promovează drepturile persoanelor agresate sunt dispuse să îl ofere nu trebuie neglijat, iar accesarea unor programe operaționale având ca scop combaterea violenței în familie nu trebuie evitată.