Înlăturarea interceptărilor din dosarul penal

Prin încheierea din data de 26.05.2016, cu privire la consecințele declarării neconstituționale a sintagmei „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art. 142, aliniat 1 Cod procedură penală, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16.02.2016, publicată în mMonitorul Oficial nr. 190 din 14.03.2016, cu referire la interceptările convorbirilor telefonice efectuate de S.R.I. sau alte servicii, Curtea Militară de Apel București a hotărât următoarele:

Curtea reținând că atât dispozitivul cât și considerentele deciziei Curții Constituționale sunt general obligatorii potrivit art. 147, aliniat 4 din Constituție și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17.01.1995, Monitorul Oficial nr. 16/26.01.1995) și în consecință atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor, că efectele deciziei nr. 51 din 16.02.2016 au același caracter erga omnes și pentru viitor, decizia nu se va aplica în privința cauzelor definitiv soluționate până la data publicării sale, aplicându-se însă, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanțelor precum în speță, astfel încât hotărăște că probele obținute prin interceptarea comunicațiilor și a oricărui tip de comunicare la distanță de către S.R.I. sau „alte organe ale statului” – sunt nelegale și potrivit art. 102, aliniat 3 Cod procedură penală, nu pot fi folosite în procesul penal.

Prin urmare, se revine asupra măsurii dispuse anterior de reaudiere a înregistrărilor efectuate în cauză.

Cât privește susținerea reprezentantului Ministerului Public conform căreia aceste aspecte puteau face obiectul examinării exclusive în camera preliminară, acest punct de vedere nu poate fi primit.

Instanța de control judiciar are plenitudinea de competență pentru a examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dezvoltărilor prevăzute în art. 421 – 425 Cod procedură penală.

Nu poate fi primit nici punctul de vedere conform căruia vătămările produse conduc la constatarea unei nulități relative.

Nici instanța de control judiciar și nici reprezentantul Ministerului Public nu pot ignora efectele deciziei Curții Constituționale, general obligatorii, după publicarea ei în Monitorul Oficial.

Efectele deciziei, conform art. 147, aliniat 1 din Constituție, constă în aceea că pe durata a 45 de zile de la publicare – textul este suspendat de drept, iar după acest interval de timp își încetează efectele, dacă în cele 45 de zile legiuitorul nu a pus de acord prevederile neconstituționale cu cele ale Constituției.

Împrejurarea că la data efectuării interceptărilor, activitatea de supraveghere tehnică efectuată de S.R.I. și alte organe ale statului, altele decât cele judiciare, se bucură de prezumția de constituționalitate, produce un singur efect și se referă la eventuala răspundere a autorilor acestei activități, constatate ulterior ca neconstituționale.

Dispozițiile constituționale și valorile fundamentale proteguite prin legea fundamentală au o reglementare de nivel superior legilor, inclusiv a celor organice, încât efectele neconstituționalității nu pot fi examinate prin prisma nulităților prevăzute în Codul de procedură penală, lege organică cu valoare normativă inferioară Constituției.

Numai încălcarea dispozițiilor legale procesuale poate fi examinată prin raportare la regimul juridic al nulităților ( art. 280 – art. 282 Cod procedură penală); efectele constatării neconstituționalității unui text de lege, inclusiv din normele de procedură penală, sunt exclusiv arătate în art. 147, aliniat 1 din Constituție.

Față de problema pusă în discuția părților de către Onorata Instanță, în conturarea poziției procesuale adoptate am arătat faptul că de la momentul pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16.02.2016 și până la momentul formulării poziției pentru clientul nostru, în literatura juridică, s-au cristalizat două opinii relativ contrare cu privire la valoarea probatorie a interceptărilor și a legalității acestora, în cazul particular al depășirii procedurii camerei preliminare.

               Astfel, intr-o opinie s-a aratat faptul ca in conditiile in care dosarul a fost trimis la instanta de judecata si a trecut de procedura camerei preliminare la data aparitiei deciziei Curtii Constitutionale, camera preliminara in care judecatorul s-a pronuntat cu privire la legalitatea probelor, acest lucru este deja stabilit cu putere de lucru judecat si discutia cu privire la legalitatea interceptarilor nu mai poate fi reluata.

               Intr-o alta opinie, s-a apreciat faptul ca intr-o atare situatie judecatorul, odata cu solutionarea fondului cauzei, avand in vedere libera apreciere pe care o poate oferi probelor si dupa ce acestea se administreaza in conditii de contradictorialitate, nemijlocire, oralitate, sa nu includa in procesul deliberativ probele obtinute ca urmare a concursului unui alt organ specializat al statului.

               In aceasta opinie apreciem faptul ca s-a incercat formarea ideii ca la momentul judecarii cauzei, cand principiul nemijlocirii impune evaluarea de catre instanta de judecata a legalitatii probei, aceasta nu poate fi validata cata vreme ea a fost obtinuta in baza unui text declarat neconstitutional  la momentul acestei evaluari.

               Plecand de la aceste doua opinii majoritare exprimate in literatura juridica apreciem ca este de esenta analizei prezentei probleme a se observa in detaliu cuprinsul punctului 52 din Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei.

               Astfel, potrivit punctului 52 din decizia Curtii Constitutionale, citam: “in ceea ce priveste  efectele prezentei decizii, Curtea Constitutionala reaminteste caracterul erga omnes si pentru viitor al deciziilor sale, prevazut la art. 147, aliniat 4 din Constitutie. Aceasta inseamna ca, pe toata perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel incat decizia nu se va aplica in privinta cauzelor definitiv solutionate pana la data publicarii sale, aplicandu-se, insa, in mod corespunzator, in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata”.

               Astfel, desi ulterior emiterii deciziei aceasta exprimare a fost calificata uneori ca fiind nefericita, Curtea Constitutionala arata expres faptul ca efectele prezentei decizii se aplica, in mod corespunzator, cauzelor aflate pe rolul instantelor de judecata, intr-o incercare de a explica in detaliu limitele efectelor deciziei.

             Văzând punctul 52 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 51 din data de 16.02.2016 am apreciat faptul că, în faza de judecată, indiferent dacă ne aflăm în primă instanță sau în calea de atac a apelului, instanțele de judecată, la momentul deliberării și pronunțării unei hotărâri, în momentul coroborării întregului material probator, prin raportare la considerentele decizie Curții Constituționale vor trebui să aprecieze în ce măsură vor reține în procesul deliberativ această categorie de probă, impunându-se înlăturarea acestei categorii de probă din ansamblul probator. (Dosar nr. 13/379/2015, Curtea Militară de Apel București, apel, încheiere din 26.05.2016)