practice area: Curtea Europeană a Drepturilor Omului
date: 14 martie 2017

În cauza Muscalu contra României a fost adusă în atenția Onoratei Curți situația unei persoane încarcerate în sistemul penitenciar din România, persoană cu multiple probleme de sănătate, apreciindu-se faptul că a fost încălcat art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Cetățenești.

În această cauză a trebuit să răspundem unei provocări neașteptate determinate de faptul că, deși se cunoșteau deficiențele sistemului penitenciar, atât la nivel european, cât și la nivel național, reprezentantul Statului român, în apărările formulate, a ales să prezinte Curții Europene o situație substanțial diferită și să afirme faptul că reclamantul a beneficiat de condiții normale, penitenciarele (din Bacău și Vaslui) oferindu-i acestuia facilitățile necesare unui tratament adecvat, condițiile fiind adecvate și pentru ispășirea pedepsei.

Guvernul României a fost invitat de către Curte sa răspundă, prin observații scrise, la o întrebare esențială cu privire la prezenta cauză:

Has the applicant been subject, in breach of Article 3 of the Convention, to inhuman or degrading treatment in respect of the conditions of his detention and the alleged lack of adequate medical treatment and dental care in Bacău and Vaslui Prisons? – (Cu privire la încălcarea art. 3 din Convenție, a fost reclamantul subiectul unui tratament inuman sau degradant pe perioada detenției și a unei presupuse lipse de tratament medical și stomatologic în Penitenciarele Bacău și Vaslui?)

          

Guvernul României era invitat, de asemenea, să furnizeze informații cu privire la condițiile din perioada detenției, mai ales cu privire la dimensiunile celulei de detenție, numărul de paturi și numărul de persoane deținute în aceeași celulă cu reclamantul și cu privire la măsurile luate pentru a asigura igiena in celule și o calitate adecvată a mâncării. De asemenea, Guvernul României era invitat să furnizeze informații cu privire la tratamentul medical si stomatologic asigurat reclamantului în perioada detenției (Also, the Goverment are invited to provide information on the applicant”s detension conditions, in particular in connection with the size of the cells, the number of beds and the number of persons being detained in the same cell with the applicant, the measures taken to ensure hygiene in the cells and the quality of food. They are also invited to provide information with respect to the medical treatment and dental care provided to the applicant during his detention.) .

Prin Observațiile scrise Guvernul și-a structurat apărarea în două puncte cu abordări distincte, încercând să răspundă formal întrebărilor puse de către Curtea Europeană, astfel:

  1. Preliminary objection of non-exhaustion of domestic remedies
  2. Observations on the merits of alleged violation of Article 3 of the Convantion

Primul punct a cuprins apărări care tind, în astfel de cauze, să blocheze acțiunea reclamantului fiind, într-o oarecare măsură – prin analogie, dar departe de a afirma faptul că ne aflăm în fața unor instituții cu o natură juridică similară – veritabile excepții ce urmăresc să paralizeze acțiunea, prin evitarea soluționării problemei pe fond.

Al doilea punct a oferit răspunsuri superficiale și formale cu privire la problema de fond din prezenta cauză și anume, dacă s-a produs o încălcare în substanță a art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

In ceea ce priveste primul punct, care se referea la neepuizarea remediilor interne de către reclamant înainte de a se adresa instanței europene (Preliminary objection of non-exhaustion of domestic remedies), Guvernul sustinea faptul ca cererea nu este admisibila raportat la prevederile art. 35, paragraf 1 din Conventie.

Cu privire la admisibilitate, a fost necesar sa facem trimitere la o jurisprudență constantă a Curții pe care Guvernul României o cunoștea, fiind vorba de cauze pronunțate tot împotriva sa (Micu contra Romaniei, 08.05.2011, Cererea nr. 29.883/06)

Guvernul invoca neepuizarea căilor de recurs de către reclamant, afirmând că Legea nr. 275/2006  garantează, în mod mai specific, drepturile persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate, această reglementare fiind cea care îi putea oferi reclamantului toate remediile necesare respectării drepturilor sale.

În apărările noastre am iterat și întărit faptul că, în situația particulară în care reclamantul se afla, nicio acţiune în justiţie nu constituia un recurs efectiv, dată fiind durata prea mare a unei astfel de proceduri raportată la problemele sale de sănătate și la faptul că până la momentul dezbaterilor în cauză conducerile penitenciarelor din Vaslui și Bacău nu au luat măsuri adecvate pentru îmbunătățirea stării sale de sănătate, stare, care așa cum rezulta din actele medicale depuse, s-a inrăutățit in mod evident.

Rugam la acel moment Curtea să observe, așa cum s-a întâmplat în cauze similare, faptul că plângerea reclamantului se referă la condiţiile de detenţie şi la supraaglomerarea penitenciarelor. Curtea se pronunțase deja, în alte cauze privind un capăt de cerere similar şi îndreptate împotriva României, că, având în vedere particularitatea acestui capăt de cerere, acţiunile indicate de Guvern nu reprezintă căi de recurs efective care trebuie epuizate de către reclamanţi (Petrea împotriva României – nr. 4.792/03, 29 aprilie 2008; Măciucă împotriva României – nr. 25.763/03, pct. 19, 26 mai 2009; Brânduşe împotriva României, nr. 6.586/03 şi Eugen Gabriel Radu împotriva României – nr. 3.036/04, pct. 23 şi 24, 13 octombrie 2009).

De aceea arătam faptul că argumentele Guvernului nu puteau conduce, în speţă, la o concluzie diferită.

În plus, problemele care decurgeau din supraaglomerarea în penitenciare aveau în aparenţă un caracter structural şi nu se refereau doar la situaţia personală a reclamantului [Kalachnikov împotriva Rusiei (dec.), nr. 47.095/99, 18 septembrie 2001].

Prin urmare, excepţia ridicată de Guvernul Roman trebuia respinsă.

In ceea ce priveste punctul al doilea referitor la problema de fond privind încălcarea prevederilor art. 3 din Convenție (Observations on the merits of the alleged violation of Article 3 of the Convention) Guvernul susținea în mod eronat în această apărare faptul ca reclamantul nu s-a plâns  cu privire la condițiile de detenție și încearca să formuleze un răspuns formal cu privire la a doua solicitare formulată de către Curte, răspuns care însă nu era susținut de probe, care era infirmat  insă de către persoanele cu funcții de conducere și atribuții specifice în domeniu din Statul Român, adică atât de către ministrul Justiției de la acel moment, cât și de cștre directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

In ceea ce priveste plangerea formulată de către reclamant, Curtea stabilise deja cu certitudine pana la acel moment procesual faptul că aceasta se referă la condițiile detenției, la suprapopulare, la igiena improprie și la lipsa de tratament medical adecvat, așa cum rezulta din comunicarea Curții din 13 iunie 2014 și din întrebările adresate părților.

Analizând o parte a poziției adoptate de către Guvern observam faptul că apărarea era în fapt o copiere a adresei înaintate de către Administrația Națională a Penitenciarelor către Ministerul Afacerilor Externe înregistrata sub nr. 48445/DSDRP din 11.09.2014.

Astfel că, nu exista nici o altă probă care să confirme cele susținute de către Guvernul român, din punctul lor de vedere fiind de dorit ca noi, partea adversă, dar și Curtea Europeană să credem niște afirmații ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, afirmații care erau lipsite de substanță și combătute în mod constant de realitatea obiectivă și de declarațiile funcționarilor publici cu atribuții în acest domeniu.

Se putea observa cu ușurință faptul că Guvernul României evita să ofere un răspuns clar interpelării formulate de către Curte cu privire la dimensiunile celulelor si numărul de paturi, alegând să ofere un răspuns general, lipsit de date concrete și reale, care să îngreuneze finalizarea procedurii.

 Analizând adresa înaintată de către Administrația Națională a Penitenciarelor către Ministerul Afacerilor Externe rezulta faptul că în Penitenciarul Vaslui spațiul personal al reclamantului, în majoritatea timpului petrecut în această închisoare în cinci celule diferite, a fost de aproximativ 2,45 mp, iar in Penitenciarul Bacău spațiul personal al reclamantului, în 3 celule diferite, a variat intre 2,18 mp si 2,46 mp.

Raportat la aceste date am învederat onoratei Curți faptul că acuzațiile reclamantului în ceea ce privește supraaglomerarea din penitenciare sunt întemeiate. Așa cum reamintea si Curtea in spete similare numărul recomandat prin CPT (Concluziile Comitetului European pentru Prevenirea Torturii) este de 4 m² de spațiu individual, astfel  că reclamantul a trăit într-o promiscuitate inacceptabilă și în celule supraaglomerate (Stana c. României, nr. 44120/10, § 46, 5 martie  2013). De asemenea, Curtea a apreciat că o asemenea supraaglomerare nu poate decât să mărească dificultățile autorităților și ale deținuților de a menține un nivel corect de igienă (Ion Ciobanu c. României, nr. 67754/10, § 42, 30 aprilie 2013).

De altfel, societatea civilă românească era la acel moment indignată de modalitatea in care A.N.P. administra penitenciarele din România și, de asemenea, era indignată de condițiile de detenție improprii ieșite la iveală, nenumărate subiecte din presa românească arătând problemele grave din mediul penitenciar.

Văzând poziția procesuală adoptată de către Guvern, am fost nevoiți să aducem în discuție (atașând totodată la observațiile răspuns documente care să susțină afirmațiile noastre), următoarele:

In primul rand, Rapoartele internaţionale privind condiţiile de detenţie si principalele concluzii ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) pronunţate în urma vizitelor efectuate în închisorile din România (2008), precum şi observaţiile cu caracter general ale CPT concluzionau că este timpul să se ia măsuri de anvergură pentru a pune capăt definitiv acestei situaţii inacceptabile. CPT făcea apel la autorităţile române pentru iniţierea unei acţiuni prioritare şi decisive pentru ca fiecare persoană aflată într-un penitenciar să dispună de un pat.

Deși Statului Român i s-a atras atenția în mod constant, de foarte mult timp, cu privire la condițiile improprii de detenție, incluzând aici și supraaglomerarea, până la acel moment măsurile importante lipseau, astfel că apărările formulate de către Guvern în prezenta cauză erau lipsite credibilitate.

         

In al doilea rand, Avocatul Poporului in Raportul de anual pe anul 2014 atrage atentia Administratiei Nationale a Penitenciarelor cu privire la faptul ca masurile luate pana in prezent nu rezolva problema supraaglomerarii (pagina 147 din Raport). Arata Avocatul Poporului faptul ca plangerile adresate institutiei vizeaza si conditiile de igiena necorespunzatoare, conditii improprii de servire a mesei si a hranei alocate, reducerea necesarului de produse igienico-sanitare.

Avocatul Poporului arata expres faptul ca aceste conditii improprii de detentie nu pot fi justificate de autoritati prin invocarea restrictiilor bugetare, dificultatile economice pe care le are un stat nefiind de natura sa il absolve de obligatiile ce ii revin pe terenul art. 3 din Conventie, de a asigura persoanelor care executa pedepse privative de libertate conditii de detentie compatibile cu dispozitiile acestui text, asa cum a aratat in mod constant instanta europeana.

Ca urmare a unui număr impresionant de plângeri adresate instituției cu privire la condițiile improprii Avocatul Poporului a declanșat o anchetă în toate penitenciarele din România în data de 27 ianuarie 2015.

In al treilea rand, trecand mai departe in incercarea de a demonstra Curtii faptul ca sustinerile Guvernului nu erau reale si se incearca prin observatiile scrise o inducere in eroare cu privire la realitatea obiectiva din mediu penitenciar, faceam trimitere la declaratiile din presa, articole din presa pe care le-am tradus și adus la cunoștința Curții:

  1. Directorul ANP: „Principala problema a sistemului penitenciar este supraaglomerarea”. Directorul insitutiei arata in declaratia sa faptul ca principalele probleme din mediu penitenciar il reprezinta supraaglomerarea, conditii rele de tratament, indicele de ocupare fiind de 114% existand astfel un deficit de 17.000 locuri dupa standardele Consiliului Europei.
  2. Administratia Nationala a Penitenciarelor intr-o interpretare facuta de postul de televiziune Realitatea Tv cu privire la conditiile inumane din penitenciare afirma faptul ca nu au negat niciodata ca exista aceste probleme.
  3. Ministrul Justitiei, Robert Cazanciuc: Inchisoarea din Romania in ziua de astazi, de foarte multe ori, este la limita demnitatii umane; ministrul recunoaste de asemenea si problema supraaglomerarii.

Astfel, din tot probatoriul administrat de către noi rezulta fără putință de tăgadă faptul că se produsese o încălcare a prevederilor art. 3 din Convenție, plangerea inaintata de reclamant fiind admisibilă, Guvernul incercand doar sa acopere actiunile sale culpabile si problemele nerezolvate pana in prezent cu o simpla adresa emisa de catre institutia implicata direct in nerespectarea conditiilor de detentie si anume Administratia Nationala a Penitenciarelor.

Reclamantul denunţă, asa cum anterior precizam, supraaglomerarea din celule. Acesta se mai plânge de condiţiile de igienă deplorabile si de lipsa unui tratament medical adecvat problemelor sale.               

Precizam, din nou, că faptele prezentate de Guvern nu corespund realităţii şi că el nu a oferit în cazul fiecărui penitenciar informaţii cu privire la numărul de paturi existente în celule.

Asa cum reamintea si Curtea in alte cauze, reaminteam și noi Statului Român în prezenta cauză faptul că măsurile privative de libertate sunt însoţite de obicei de suferinţe şi umilire. Cu toate acestea, art. 3 impune statului să se asigure că orice acuzat este deţinut în condiţii care sunt compatibile cu respectarea demnităţii umane, că modalităţile de executare a pedepsei nu supun persoana în cauză unei suferinţe sau unei încercări de o intensitate care să depăşească nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei şi că, ţinând seama de cerinţele practice din închisoare, sănătatea şi confortul deţinutului sunt asigurate în mod corespunzător [Kudła împotriva Poloniei (GC), nr. 30.210/96, pct. 92-94, CEDO 2000-XI].

În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie, am solicitat Curții sa tina seama de efectele cumulative ale acesteia, precum şi de acuzaţiile specifice ale reclamantului cu referire la cele retinute in cauza Dougoz împotriva Greciei, nr. 40.907/98, CEDO 2001-II. De asemenea, am arătat faptul că perioada de timp în care o persoană a fost deţinută în condiţiile denunţate reprezintă un factor important care trebuie luat în considerare (Alver împotriva Estoniei, nr. 64.812/01, 8 noiembrie 2005). În plus, în anumite cazuri, atunci când supraaglomerarea din celule atinge un anumit nivel, lipsa de spaţiu dintr-un penitenciar poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în aprecierea conformităţii unei anumite situaţii cu art. 3 (în acest sens, Karalevičius împotriva Lituaniei, nr. 53.254/99, 7 aprilie 2005).

Aplicând principiile menţionate anterior în prezenta cauză, trebuia să se ţină seama de factorul central în cauză şi anume, spaţiul personal acordat reclamantului în diferitele penitenciare în care a fost închis, precum si agravarea starii sale de sanatate.

Pe lângă problema supraaglomerării celulelor, acuzaţiile reclamantului referitoare la condiţiile de igienă deplorabile, reflectau realităţile descrise de CPT în diferitele rapoarte întocmite în urma vizitelor în penitenciarele din România (mutatis mutandis, Dimakos împotriva României, nr. 10.675/03, pct. 47, 6 iulie 2010).

Având în vedere cele de mai sus, concluzionam că respectivele condiţii de detenţie a reclamantului, în special supraaglomerarea din celula sa, combinate cu durata detenţiei sale în asemenea condiţii, cu igiena deplorabila, prezenta insectelor si a parazitilor, umiditatea si lipsa unui tratament medical adecvat, erau echivalente cu un tratament inuman și degradant, fiind astfel încălcat art. 3 din Convenţie.

Prin Hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunțată la data de 14 martie 2017 s-a constatat faptul că s-a produs o încălcare a art. 3 din Convenție, declarând cererea reclamantului admisibilă cu privire la condițiile improprii de detenție în penitenciarele Bacău și Vaslui.

        

Informații de contact:
Lun - Vin: 8:00 - 17:00
Vaslui, strada Stefan cel Mare, nr. 91
Ne găsiți aici:
Informații de contact:
Lun - Vin: 8:00 - 17:00
Vaslui, strada Stefan cel Mare, nr. 91
Ne găsiți aici: